marți, 23 februarie 2010

Loft nice 2

Mai lovesc cu o idee de loft. O fosta "fabricuta" din Soho. Savurati!



Via loftlifemag

Episodul 4

Episod dedicat tot tabloului. Oda tabloului! Dar asta cu farfuriile e si ea delicioasa! Acum ai invatat ceva despre ce, cum si de ce? Romanul a crescut cu arta de gang. Era livrata direct de artist. Ce agent, ce galerie! Venea omul cu ele in spate, in pavilionul TESA, mai se tiganea, mai dadea in rate si toti hanguiau in sufragerie arta. Democratic. Rau cu brazi si cabana cu cos fumegand! Verdeeeeee cu cer albastruuuu! Doar ai mei au venit acasa cu o Iarna, pictata de Costel Gadei. Un peisaj plat si rece. L-am apreciat la valoarea lui dupa ce mi-a mai crescut mintea. Sau fobia generatiei fata de fotografie! Poze? Ce poze dom'le, am asta de la turci din piscina, de la nunta mire cu mireasa si gata!
Cat de parfumate ne sunt azi fotografiile alb-negru. Sepia! Bunica, avea sute. Lipite strat dupa strat! Zeci de nepoti, ursul impaiat si pantaloni evazati!
Utilizator, intelege ca trebuie. Acum ca piata, la capitolul oferta, sincer, e ordinara, nu scuza. Lipsa lor "Dauneaza grav ambientului"! Succesuri!




Bu cur esti

Taranul vine obosit de la camp... Tarziu! Doarme? Calul? Pai si calul, unde sa il priponeasca? De Administratie dom'le !

vineri, 19 februarie 2010

Loft nice

Barcelona. In 1973 Ricardo Bofill a descoperit aceasta fabrica de ciment, parasita. Procesul de restructurare, daramare, amenajare a durat...doi ani. Din ruine, a iesit aceasta locuinta. Sincer, eu am ramas fara glas cand am descoperit imaginile. Plang la cate fabrici s-au daramat in Bucuresti.








Vagonul casa

Cum denumesti asta? Casa tip vagon sau vagon tip casa? Marfa! Cum il duci acolo?

De ce?

Stau! Intre doua masini de spalat pe care le am ca pastorire, sarcina de le blondutza mea, ma loveste filozofia. Nu din aia grea, cu existentiale, ci mai de vara, mai minimala. Ba frate, de ce? Intrebarea ei catre mine, citez - Dragut, oare lumea stie cu ce te ocupi tu?, ma cam blocat! Uau! Doare! Doare, ca sunt doar un designer si nu un... un... agent CIA! De ce nu stie lumea ce face un designer? Sunt oare prosti? Ignoranti sau zgarciti? Sau sunt rusinosi! Frate, tu ai mai avut unul? Nici tu? Naspa! Ce ne facem? Cum ii vorbim? Cam cu ce se mananca?
Super naspa e ca oamenii respectivi te cunosc si iti mai sunt si apropiati! Ce e frate? Te complexez? Musc? Sunt un bou sensibil, deoarece iti vad rezultatele mediocre si parca ma doare pe mine de ce ti-a iesit. Si le si vad! Mare, mic, flocos, zgariat, alb, verde, maro, calitate de rahat, idee de rahat. Ce te costa, macar sa imi ceri un sfat! Doar sa ma intrebi! Asta e o meserie si nu un hobby ce ti se pare tie interesant! Si de asta sufar! Stiam, stiu, voi sti dar tu nu vrei sa ma intrebi! De ce?

Episodul 3

Mioriticus. Aplicatiile mele, apropo de rame, mesaje si pozitii. Compozitia din prima imagine e cea mai poetica. Multi ramaneau dusi, cu ochii in ele, fiecare inchipuindu-si varii mesaje.





Ultima e din propria coliba. Misto blondutza? Misto!

Episodul 2

Tabloul intr-o casa, e ca bijuteria pe o femeie. O subliniaza!
Am ce am cu tablourile. Cand ii zic unui viitor client de amplasarea tablourilor, simt cum il ia groaza. Odata ca nu stie unde, a doua oara ca nu stie ce mesaj sa fie, in tablou. De asta si postez o cantitate de prostioare, sa vedeti cat de fecunda e imaginatia. Liber la aplicatie!



joi, 18 februarie 2010

Telecinclopedia.

Divers...




Am un bun prieten, domnul Cohon, care considera ca e de datoria noastra sa ii invatam pe oameni FRUMOSUL. Hai sa incerc! Asa cum spunea sora mea cand era mititica, sa inceapa - telecinclopedia.
Episodul 1. Tablouri. Cum, unde, de ce.

Loft nice!






Sunt inebunit dupa lofturi. Ia priveste ceva frumos din Brooklyn. Aspectul asta vechi si rapanos imi misca si mangaie latura aia mica de artist neingrijit.

joi, 4 februarie 2010

Ia cititi aici :
Printre cei 200.000 de romani care au cumparat anul trecut pahare si accesorii pentru bucatarie sub brandul IKEA 365+, cel mai vandut din magazin, se numara si Camelia Sucu, considerata una dintre celemai bogate femei din Romania. Proprietarea afacerii de mobila de lux Class Living are in sediul din Dorobanti al afacerii pe care o controleaza pahare IKEA 365+ pe care le foloseste la intalniri, ceea ce demonstreaza practic ca sunt putini bucuresteni care nu au intrat niciodata in magazinul din zona comerciala Baneasa. Chiar si asa, si brandurile puternice, cum este cel al IKEA, au fost prinse anul trecut in vartejul scaderilor din retail.
Ce reprezinta asta ca si stire? Dovada de recunoastere a unui design bun? O fi, dar la imagine cam doare! Class e lux, IKEA e pragmatica. Asa dai in paradox: si luxul poate fi pragmatic! Parerea mea!

Calea Victoriei


Of ce vremuri...

Manual de utilizare.

Ce este dizaineristul? Ce face si cine e? Veniti mai aproape, priviti in jur sa nu fie si alti curiosi! Ei bine, el este un designer! Ei? Mioriticus dizineristicus este designer! Termenul e atat de spumos si ascutit incat si acum ma distreaza. La caterinca, la serios, asta-i termenul national!
Boon! Si ce faci domle' cu un dizainerist? La ce am nevoie? Nu te-ai saturat sa vezi case roz, mov sau portocalii? Oare nu te-ai saturat de mobila din PAL gandita si executata de un subinginer, in garaj la socrii? Sau de reviste mediocre de amenajari, pe care le aduni cu stiva doar doar ti-o veni o idee din ele? Uite, de asta-i bun! E bun pentru a construi sau a sparge dupa arhitecti, e bun sa il ai tap ispasitor cand iti vin prietenii buluc si stramba din bot " Frate, ce-i asta asa mova bre", zic ei, cu toate ca tie iti place! De asta-i bun! Sa faca frumos! Sa arate ce-i frumos!
Discernamantul tau apropo de oferta de culori, finisaje, preturi, forme ce se pot combina la infinit, trebuie influentat de un designer. Asta tocmai pentru a-ti limita monologul - o vreau pe asta, dar si pe asta!; dar oare ailalta era mai buna? Indecizie! Un designer te va asculta, te va intreba, iti va recomanda si la final iti va justifica! Simplu!
Blogul il folosesc ca o cale de comunicare! Aici o sa tip prin ochii mei, prin ideea mea, prin ochiul negru de Leica!